În pericopa evangheliei de astăzi, Isus revine asupra obligației de a da mărturie despre el. „Cine dă mărturie despre mine înainte oamenilor, și Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu” (Lc 12,8). Însă mărturia aceasta, de cele mai multe ori, are un preț mare: „Vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanților și autorităților” (Lc 12, 11). Acest preț de fapt este înțeles de Isus ca o oportunitate de a dă mărturie despre el, tocmai în acele ambiente unde nu este cunoscut sau chiar devine ostil.

         A da mărturie despre Isus Cristos este chintesența misiunii. Putem face multe fapte umanitare, putem chiar trece peste multe ofense personale, dar daca nu dăm mărturie despre Isus, nu suntem misionarii lui. E logic, el este misionarul Tatălui și, la rândul lui, ne trimite pe noi și deci, trebuie să fim discipolii lui. Nu trebuie să îl negăm în nici un context al vieții noastre pentru că „cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu” (Lc 12,9). Ne amintim de Petru când l-a negat pe Isus, dar apoi a plâns amar. Însă Isus l-a iertat, mai ales atunci când le-a spus tuturor apostolilor „pace vouă (In 20,26). Isus iartă păcatele împotriva lui. Problema este însă păcatele împotriva Duhului Sfânt: „cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat” (Lc 12,10). De ce oare este atât de serios păcatul împotriva Duhului Sfânt? Eu aș răspunde că Duhul este cel care face legătura între noi și Dumnezeu, este cel care ne pune în comuniune, care ne dă viața, ori, disprețuindu-l și îndepărtându-l, de fapt disprețuim Viața, îl disprețuim pe Dumnezeu.

         Misionarul, martor al lui Isus, se încrede în Duhul Sfânt căci este convins că îl va inspira mereu pentru a da mărturie despre Isus și a rămâne fidel lui, convins fiind că nu va pierde niciodată Viața divină.

 

Pr. Eugen Blaj