„El va porunci îngerilor săi

să te păzească pe toate căile tale” (Ps 90,11).

       Conform credinței creștine, noi credem în îngerii păzitori. Astăzi îi cinstim pe aceștia care veghează asupra noastră, a familiilor, grupurilor, a satelor și orașelor, a națiunilor sau a continentelor. Dar ce implicare misionară au ei în viața noastră? Pericopa evangheliei de astăzi ne prezintă un avertisment al lui Isus cu aceste cuvinte: „Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu fața Tatălui meu în ceruri!” (Mt 18,10).

       A contempla, a privi veșnic fața Tatălui ceresc este idealul oricărui suflet misionar. Din această privire interioară misionarul își extrage lumina și forța de a rămâne fidel și constant în drumul împărtășirii a ceea ce contempla. Sunt multe ispite în drumul misionarului, cum ar fi exercițiul dezordonat al sexualității (cf. Mt 1

9,1-12) sau cea al atașamentului de bani sau avere (cf. Mt 19,16-26) sau cea a puterii (cf. Mt 20,20-28) în care cad și apostolii lui Isus. În fața a ceea ce poate să compromită misiunea discipolilor, Isus contrapune un gest semnificativ și un angajament vital: „adevăr, adevăr vă spun, dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. Așadar, cine se va umili asemenea acestui copil va fi mare în împărăția cerurilor. Si oricine primește un copil în numele meu, pe mine mă primește” (Mt 18,3-5). Un adevărat misionar nu trebuie să își ocupe mintea cu aspirații mundane, ci trebuie să urmeze calea umilinței, a kenozei, conform cuvintelor lui Isus spuse lui Zaheu: ”coboară în grabă” (Lc 19,5), adică umilește-te ca să fii demn de a intra în casa ta, în sufletul tău.

       Acest drum ni-l recomandă și nouă astăzi Mântuitorul nostru: umilința purifică inima și mintea și pregătește drumul lui Isus în noi.

Pr. Eugen Blaj