În această lună, prin excelență dedicată misiunilor, suntem invitați a cultiva în noi un spirit misionar, adică să ne însușim acea dorință de a transmite și altora credința, lumina care îi vine de sus omului. Asta a făcut Isus Cristos, misionarul Tatălui ceresc. În parabola de astăzi, Isus sau noi cei botezați, suntem acel „om care avea doi fii” care nu a chemat la sine pentru a da ordine, ci „a mers la”, sau s-a apropiat de. Acest gest ne amintește de Isus înviat, care s-a apropiat de discipolii care mergeau la Emaus. Pentru ce s-a apropiat? Pentru a le transmite lumina de sus, bucuria inimii, speranța, curajul, dorința de a împărtăși adevărul.

       Parabola aceasta are clar o nuanță misionară. Primului fiu îi este zis: „Fiule, du-te astăzi și lucrează în via mea”. Să fim atenți: îl numește fiu, adică are aceeași natură aceeași demnitate. Apoi îi spune astăzi (semeron în gr.) care nu este un astăzi cronologic, temporal, ci un semeron veșnic, pe care Isus i l-a adresat tâlharului convertit pe cruce: „astăzi vei fi cu mine în paradis” (Lc 23,43). Apoi evanghelistul Matei ne spune: „mergând la al doilea”. Aceeași dinamică a Tatălui, care nu așteaptă, ci merge în întâmpinare. Acest tată de  fapt se identifică cu Isus, Fiul lui Dumnezeu, care s-a umilit pe sine luând starea de sclav...s-a făcut ascultător până la moarte (Cf. Fil 2,7-8).

       A fi misionar înseamnă a merge, a împărtăși credința, lumina, bunătatea, iubirea Tatălui ceresc. Chiar dacă uneori suntem disperați, obosiți, înăbușiți de multe lucruri sau afaceri trecătoare. Să ne amintim de discipolii din Emaus când, în starea lor de dezamăgire, sufocare, este Isus înviat care li se alătură și le luminează orizontul vieții.

Pr. Eugern Blaj