Pauline Maria Jaricot s-a născut la 22 iulie 1799 la Lyon, în sânul unei familii bogate și evlavioase, fiind cel de-al șaptelea copil. Încă de mică, îi este apreciată bunătatea și veselia, dar are un temperament destul de coleric. În același timp, este foarte pioasă si asistă întotdeauna fericită la ceremoniile liturgice sau la adorație în fața tabernacolului. Se lasă locuită de misterul care-i modelează pe părinții săi și beneficiază de exemplul lor precumț și de educarea în credința și caritate.

În 1815 suferă un accident domestic care îi afectează sistemul nervos. În acest timp, moare mama și unul dintre iubiții săi frați. Tocmai în această perioadă de suferință, Pauline a început să experimenteze apropierea profundă de Dumnezeu. Renunță la planurile ei lumești și își consacră viața lui Isus și misiunii Bisericii, oferind suferințele pentru întoarcerea păcătoșilor și evanghelizarea popoarelor.

La doar 17 ani, o predică despre deșertăciunilea acestei lumi, ținută de vicarul parohiei, părintele Giovanni Würtz, a zguduit-o profund, ajutând-o să înțeleagă măreția dragoste lui Dumnezeu și efemeritatea ecestei lumi. A experimentat nulitatea aspirațiilor sale lumești, pe care a decis să le abandoneze odată pentru totdeauna. Acesta a fost momentul convertirii sale totale și definitive.

În noaptea de Crăciun a anului 1816, Pauline a făcut un vot de castitate, dorind să rămânâ laică, deoarece avea această convingere: "Clauzura mea este lumea". Descoperind motivațiile sale spirituale în devotamentul Preasfintei Euharistii și în repararearea ofenselor comise împotriva Sfintei Inimi a lui Isus, creează o asociație spirituală numită “Reparatorii”, formată din fetele muncitoare de la fabrica de mătase a tatălui său. În același timp, încearcă să identifice și să afle mai multe despre problemele pe care le întâmpină preoții în misiuni, cu unicul scop de a-i sprijini.

În 1817 organizează primele colecte, pornind la drum cu membrele asociației “Reparatorii”, cerându-le acestora să contribuie cu un cent pe săptămână pentru misiuni.

În 1818, pe aceeași linie sugerată de broșura „Missions Etrangères de Paris”, preia și dimensiunea rugăciunii și a animației misionare, oferind săptămânal un ban “pentru a coopera la răspândirea Evangheliei”. Stimulată și de exemplul fratelui ei, Philéas, care dorea să devină preot misionar, Pauline îmbină perfect imboldul spiritual cu acțiunea concretă. Astfel ia naștere inițiativa grupului de zece tinere, fiecare dintre acestea având misiunea de a forma alte grupuri de zece persoane, care să se roage și să doneze un ban pentru Misiuni în fiecare săptămână. Ideea a înflăcărat inimile tuturor, răspândindu-se rapid în Lyon.

La 20 octombrie 1820 existau deja peste 500 de membri a ceea ce, mai târziu, se va numi Asociația Răspândirea Credinței (Propagation de la Foi), înființată oficial la 3 mai 1822.

Asociația a jucat un rol fundamental în dezvoltarea mişcării misionare a secolului al XIX-lea, deschizând inima fiecărui creștin către vastitatea orizontului misionar, prin sprijin spiritual și material pentru vestirea Împărăției lui Dumnezeu. Spre sfârşitul secolului, Opera se răspândise în toate ţările creştine.

În 1826 era extinsă în Europa, fapt cunoscut din Analele care raportau deja scrisorile misionarilor și menținea o relație strânsă cu Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor (De Propaganda Fide). În același an, Pauline a inițiat și Asociația „Rozariul viu”, având scopul de a uni toți oamenii într-o singură rugăciune comună pentru misiunea Bisericii.

În 1831 dă naștere asociației “Fiicele Mariei”, formată din persoane consacrate laice, dedicate în întregime misiunii de răspândire a credinței.

La data de 9 ianuarie 1862, Pauline moare săracă și total desprinsă de această lume, după o viață trăită în uniune cu Isus și într-o dăruire continuă pentru susținerea misiunii Bisericii Universale, dedicându -și timpul îngrijirii săracilor și bolnavilor incurabili.

O sută de ani mai târziu, la data de 22 mai 1922, Papa Pius al XI-lea, văzând imensa muncă de evanghelizare care a izvorât din inima unei tinere, preia această iniţiativă sub autoritatea sa, dându-i o dimensiune universală, cu numele de Propaganda fide, astăzi Opera Misionară Pontificală pentru Răspândirea Credinţei.

În 1962, Papa Ioan al XXIII lea, o proclamă Venerabilă.

În anul 2012, în Franțaț are loc un miracol prin intervenția Ven. Pauline. O fetiță de trei ani și jumătate, pe nume Maylin, se vindecă în urma unei sufocări, după ce întreaga comunitate cere mijlocirea misionarei, deși medicii nu-i mai dădeau nicio speranță de viață. Miracolul a fost supus cercetărilor de către “Comisia pentru Cauza Sfinților” și a fost validat în anul 2019.

La dataț de 4 octombrie 2021, Sf. Părinte Francisc a autorizat decretul prin care se recunoaște miracolul care deschide calea către beatificarea lui Pauline.

La data de 22 mai 2022, Pauline a fost ridicată la cinstea altarelor, celebrarea evenimentului având loc în orașul ei natal, Lyon (Franța). Fer. Pauline a contribuit semnificativ la nașterea vieții religioase în Franța , prin rugăciune și colectarea fondurilor, care apoi erau trimise la cele mai sărace și mai îndepărtate misiuni ale pământului. Deși contemplativă, femeie a rugăciunii, ea era cu totul în lume, după cum o dovedește angajamentul său pentru dreptatea socială. S-a pus total în slujba unui demers laic în serviciul Bisericii Catolice, respectând structurile ecleziale. A fost pionier în multe domenii. Ca femeie și laică, nu a avut o misiune tocmai ușoară, în ciuda faptului că se bucura de o adevărată autoritate printre numeroși preoți și persoane consacrate, fapt dovedit de ostilitatea unei părți importante a notabililor catolici lionezi, care au încercat să o destabilizeze, manifestând față de ea o ură îndărătnică. Viața ei reflectă complexitatea locului unei femei în sânul Bisericii, bucurându-se de recunoaștere, dar având parte, în același timp, de cele mai jalnice persecuții din partea unei lumi eminamente masculine. Femeie cu o imaginație vie, mereu în mișcare, neducând niciodată lipsă de idei, ea luptă contra vivacității caracterului său.

Pentru ea, nu există decât un singur izvor: Cristos – pe care-l întâlnește la picioarele crucii și ale tabernaculului, precum și la picioarele celor săraci. Aceasta era rugăciunea de mulțumire a fericitei Paulinei Jaricot: „Tot ceea ce știu, am învățat la picioarele tale, Doamne”. Pauline credea din toată inima că Biserica, fie este misionară, fie nu este Biserica.

Opera Răspândirea Credinței promovează spiritualitatea misionară și solidaritatea universală pentru evanghelizarea lumii, în special în Ziua Mondială a Misiunilor care se sărbătorește în penultima duminică a lunii octombrie, oferind tuturor catolicilor posibilitatea să ajute misiunile cu resurse financiare provenite din colecte şi donaţii. Sunt vizate, în special, teritoriile de misiune ad gentes, acolo unde oamenii încă nu au auzit de Cristos şi de Evanghelia sa, precum şi teritoriile de nouă evangelizare, locuri unde oamenii au pierdut simţul credinţei şi nu se mai recunosc drept membri ai Bisericii.

La data de 20 aprilie 2024, s-a dedicat fericitei Pauline primul locaș de cult din România: capela Operelor Misionare Pontificale (OMP) cu sediul în București. Cu această ocazie s-a sfințit icoana cu chipul fericitei, realizată de artistul american Lalo Garcia, La sărbătoare a fost prezent și Pr. Tadeusz Jan Nowac, Secretar general al Operei Misionare Pontificale Răspândirea Credinței. ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a început Sf. liturghie cu următoarele cuvinte: “O rugăm pe Fericita Pauline Jaricot să mijlocească haruri pentru Biserica Universală, pentru misiuni și pentru toți cei care se implică în promovarea Operelor Misionare”.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar, de a o avea pe Fericita Pauline în mijlocul nostru. Îl rugăm, ca prin curajul și slujirea ei, să ne inspire în misiunea noastră, aceea de a-l mărturisi lumii pe Cristos. Celebrarea sfințeniei sale să fie spre mai marea slavă și cinste a lui Dumnezeu și pentru mântuirea oamenilor.

Fericită Pauline Jaricot, roagă-te pentru noi!