O viziune de ansamblu ne ajută să înțelegem judecata pe care o face Isus despre aceste trei orașe: Corazin, Betsaida și Cafarnaum. Opacitatea lor la cele spirituale și divine, blocajul lor în cele materiale, îl fac pe Isus să rostească acel „vai”, acel strigăt de tristețe. Locuitorii acestor orașe au refuzat tocmai ceea ce le conveneau mai mult, sau ceea ce, de fapt, aveau mai mare nevoie. Cu toate acestea au fost beneficiarii multor minuni și semne ale prezenței active și milostive ale lui Dumnezeu. „Vai ție, Corazin, vai ție, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în tir sau Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit” (Lc 10,13). În continuare Isus evocă faima rea pe care și-au dobândit-o orașele Tir și Sidon, datorită depravării sau degenerării lor. Dar cu toate acestea, în ziua judecății vor fi tratate cu mai multă clemență decât Corazin și Betsaida, deoarece în ele nu a predicat Fiul lui Dumnezeu, nu au avut parte de atâta lumină și claritate a învățăturii și chemării la convertire; nu au văzut atâta grijă divină manifestate în minunile lui Isus. Cafarnaum este și el pe lista neagră a lui Isus datorită semeției, mândriei lui. Si de ce poate fi semeț un oraș? Aș menționa doar două motive, ambele nesăbuite: primul pentru clădirile mărețe, pentru festivaluri excentrice, pentru o istorie glorioasa, pentru centre de cultură sau chiar pentru ceea ce produce; al doilea este la nivel de gândire, are o gândire unică de superioritate, de alegere, de rasă superioară sau aleasă. Toate acestea reduc la minim orizontul spiritual și metafizic al omului, îl rup de Spirit, de esența sa și îl conduc inevitabil într-un abis fără cale de ieșire. Ajunge să aruncăm o privire asupra ideologiilor recente pentru a ne da seama de acest lucru. Ce cuvinte teribil de dure rostește Isus: „Și tu Cafarnaum, oare vei fi înălțat până la cer? Până în iad te vei prăbuși” (Lc 10,15). Cuvintele lui sunt extrem de valabile și pentru orașele, localitățile sau rasele zilelor noastre care nu vor să asculte chemarea la a se renaște în Spirit, a se transforma în Bine.

       Ucenicii lui Isus, misionarii, sunt trimiși de el și vorbesc în numele lui. Acesta este și semnul autenticității misionarului: nu predică mesajul său, ci pe cel al lui Isus. De aceea, cine îi ascultă pe ei, ascultă de Isus sau cine îi disprețuiește pe ei, îl disprețuiesc pe Isus, și nu numai pe Isus, ci pe cel care l-a trimis pe Isus, adică pe Tată ceresc. Misionarul, în drumul său, se poate întâlni cu ambele atitudini. Trebuie să fie constant în a învăța, conform sfatului dat de sf. Paul lui Timotei: „Vestește cuvântul, insistă la timp potrivit și la timp nepotrivit, dojenește, amenință, îndemnă, cu toată îndelunga răbdare și învățătură!” (2Tim 4,2).

Pr. Eugen Blaj

       Isus trimite 72 de ucenici în misiune, în acele locuri pe unde avea să treacă El. Deci, e vorba de o misiune pregătitoare, în care vor întâlni experiențe atât plăcute, cât și neplăcute. „Mergeți! Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor” (Lc 10,3). Important de luat in seamă sunt indicațiile pe care Isus le dă ucenicilor săi:

Read more ...

Pericopa evangheliei de astăzi ne prezintă exigențele urmării lui Isus sau, cu alte cuvinte, calitățile pe care trebuie să le aibă un discipol al lui Isus. Această învățătură este pusă în practică de sfântul pe care îl sărbătorim astăzi, Sf. Francisc de Assisi, fondatorul Ordinului Franciscan, care ne-a lăsat un mare tezaur spiritual și un număr mare de călugări franciscani misionari, acum răspândiți pe tot grobul pentru a ducea Vestea cea Buna a mântuirii.

Read more ...