Isus ne introduce iarăși în misterul Împărăției lui Dumnezeu prin parabola invitaților la nunta fiului unui rege. Acesta vrea să împărtășească bucuria și banchetul său cu toți cei invitați. Spre dezamăgirea lui, aceștia nu au valorizat invitația regelui, ba mai mult, i-au disprețui pe mesagerii lui și pe unii chiar i-au ucis. Dar nu datorită refuzului celor invitați regele anulează nunta sa. Dimpotrivă, trimite oamenii lui la răscrucile drumurilor să invite toată lumea, pe oricine ar găsi. Învățătura lui Isus este clară: este vorba despre universalitate chemării la mântuire. „Mergeți așadar la răscrucile drumurilor și oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă” (Mt 22,9).

Read more ...

       Evanghelia de astăzi este o declarație de fericire adresată de Isus celor care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și îl transformă în viață sau se lasă renăscuți de acest cuvânt. În dialogul lui Isus cu acea femeie din mulțime, apar cu claritate două planuri: cel fizic: „Fericit sânul care te-a purtat și pieptul la care si subt” (Lc 11,27). și cel spiritual „Mai degrabă fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!” (Lc 11,28).

Read more ...

În pericopa evangheliei de azi logica lui Isus și argumentele sale sunt irefutabile. Un diavol nu poate să scoată alți diavoli, pentru ca împărăția lui începe a se nărui. Apoi dacă Isus îi scoate pe diavoli cu puterea diavolului, fii acestor adversari cu ce îi scot? Nu au mai găsit răspuns la întrebarea lui Isus. De aceea Isus conclude, ca dacă el îi scoate cu degetul lui Dumnezeu, adică cu puterea Duhului Sfânt, înseamnă că Împărăția lui Dumnezeu a ajuns la ei. Câtă logică! Câtă lumină! Exorcismul lui Isus este semnul apodictic că Împărăția lui Dumnezeu este deja prezentă; este semnul că Isus dezrădăcinează răul din om și din jurul lui. Apoi, în continuarea pericopei putem înțelege ca Neutralitatea nu e posibilă și că nimic nu e definitiv. Omul poate fluctua în relația cu Dumnezeu: „Cine nu este cu mine, este împotriva mea, și cine nu adună cu mine, risipește” (Lc 11,23). Prin urmare, în angajamentul de a face prezentă Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim mereu cu Isus, de a aduna cu el, pentru că cine nu face binele împreuna cu Isus înseamnă că permite într-un anumit sens răul.

      Discipolul misionar are datoria, ca și Isus, să se implice in eradicarea răului; mai mult, trebuie să fie constant în această luptă împotriva răului deoarece așa demonstrează ca raportul lui filial cu Dumnezeu este autentic și este în comuniune cu Isus. Chiar dacă umanitatea noastră uneori se arată a fi slabă, trebuie să rămână fidel lui Isus, știind că are mereu ca suport harul divin.

Pr. Eugen Blaj